23 de ani...

E o varsta la care deja multi stiu ce vor de la viata. Din diferite motive, inca nu imi dau seama ce vreau cu adevarat, dar sunt unele lucruri de care sunt sigur. Sunt sigur ca interesele mele personale nu ocupa primul loc in lista valorilor in care inca imi place sa cred, dar cu siguranta astazi ocupa un loc superior intereselor acelora pe care altadata ii consideram prieteni. Nu invinovatesc pe nimeni pentru asta. La 23 de ani trebuie sa stii sa-ti asumi responsabilitatea chiar si pentru lucrurile care nu  ti s-au intamplat din vina ta. Imi placea sa cred ca nimic din tot ceea ce se intampla nu ma poate surprinde, dar inevitabil, surprizele reprezinta partea cea mai placuta a vietii, in special pentru oamenii pe care e mai greu sa-i surprinzi, chiar daca viata e o lupta in care trebuie sa eviti surprizele. Si ca si oricare lupta, viata nu a fost, nu e si nu o sa fie niciodata cinstita, dar cu siguranta e o lupta solicitanta. Pe unii ne solicta mai tare in mod fizic, pentru altii din punct de vedere emotional si intelectual, dar pe toti ne solicita din toate punctele de vedere. Pe tot parcursul ei suntem intr-o competitie continua, cu altii sau cu noi insine si majoritatea facem greseala sa credem ca viata e o lupta si o competitie individuala, nu una de echipa. Intr-adevar, sunt unii care ii pot depasi singuri pe toti, dar aceia nu se vor putea niciodata autodepasi.