A trecut atât de mult timp de când nu te-am visat, încât parcă e prima dată când te visez. M-am gândit rar la tine în ultimii ani, dar de fiecare am gândit la fel. Nu regret că am renuţat la tine, dar în acelaşi timp te vreau înapoi. De ce am renunţat la tine? Azi nu mai ştiu, oricât de mult încerc să-mi amintesc. De ce nu regret că am renunţat la tine? Poate pentru că încă mai cred că asta a fost cea mai bună opţiune pe care am avut-o atunci. Dar pentru cine a fost cea mai bună? De ce te vreau înapoi? Pentru că eşti picătura de culoare care lipseşte din marea incoloră în care mă afund sau poate, pentru că strălucirea din ochii tăi mai poate încă lumina drumul întunecat pe care parcă nu vreau să-l străbat singur. Nu vreau să spun că nu pot trăi fără tine, ar fi doar o altă minciună, una de care ne putem amândoi lipsi si nu mai fac de mult lucruri doar pentru simplu fapt că le pot face, scopul nu mai scuză mijloacele, cel puţin nu pentru mine. Încă mai caut fericirea, dar am impresia că fericirea mea a rămas la tine, dacă o găseşti cumva... Aştept cu drag să mi-o înapoiezi în următorul vis.
Comments
Post a Comment