Azi

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, poate si pentru ca m-au ocolit ideile demne a fi scrise, in schimb nu m-au ocolit gandurile. M-am gandit mult in ultimele zile, mi-am dat seama ca multe intrebari pe care mi le-am adresat nu isi gasesc raspunsul in mintea mea. Nu are rost sa le mai enumar acum, sincer prefer sa le uit si poate pe viitor cand mai gasesc cate un raspuns care sa se potriveasca unora din ele o sa ma simt ceva mai implinit decat acum.
Azi vreau sa ma uit in urma, dar nu cu regret si nostalgie, doar cu bucuria de a fi trait unele momente memorabile alaturi de colegii si prieteni din liceu. Viata de liceu e o perioada frumoasa a vietii, o perioada in care toti incercam intr-un fel sau altul sa ne evidentiem. Am trecut si eu prin asta, de la Catalin cel infumurat pana la Ursu' a fost o cale lunga, poate si pentru ca in clasa a 9-a nu aveam, inca, "greutatea" necesara unui aseamenea nume. Au fost zile multe si lucruri pe care le-am facut cu drag si pe care le-as face la fel de fiecare data, lucruri pe care nu o sa le regret vreodata, chiar si pe cele pe care multi considera ca le-am facut gresit. Liceul e perioada in care ai timp sa gresesti, perioada in care trebuie sa inveti din greseli urmeaza abia dupa ce ai terminat liceul si daca nu ai facut destule greseli in liceu, nu ai destule lucruri din care sa inveti mai tarziu.
Am iubit liceul si oamenii cu care am avut privilegiul sa-mi petrec acele acele vremuri, pe multi dintre ei i-am revazut mai rar dupa ce am inceput facultatea, unii dintre ei s-au suparat pe mine, altii n-au avut curajul sa creada in mine. M-a durut mult cand s-a ajuns aici, dar azi ii inteleg mai mult ca niciodata. Fiecare om are drumul lui in viata si partile pe care le parcurgi alaturi de altii sunt mai frumoase datorita lor, dar partile pe care le parcurgi singur sunt cele mai importante, pentru ca iti ofera ocazia sa te impaci cu tine insuti. Dar drumurile sunt sinuoase si se intersecteaza in imprejurari neasteptate, de aceea nu sunt suparat pe cei cu care am parcurs bucati mari din drumul vietii impreuna, pentru ca poate in viitor, vom mai parcurge si altele. Iar la rascruci cand fiecare trebuie sa o ia din nou pe drumul sau nu privesc in urma cu regret ci privesc inainte si stiu ca mai am multi tovarasi de drum de intalnit. Fiecare m-a impresionat in felul lui si fiecare m-a invatat cate ceva, iar la capatul drumului nu voi fi neaparat mai special, dar cu siguranta voi fi implinit.
Mai am multe lucruri de demonstrat mie in primul rand si fiecare pas facut pe drumul pe care l-am ales cu ceva timp in urma, oricat de greu ar fi, nu am de gand sa-l regret odata ce l-am facut. Mult timp m-am inchis in mine si m-am temut sa nu ma inteb pe urma: "Cum ar fi fost daca...?". Dar constat acum ca nu ma mai sperie intrebarea si nu ma mai sperie pentru ca nu am de gand sa caut un raspuns care ilustreaza o poveste pe care as fi putut doar sa mi-o imaginez si nu sa o traiesc. Azi prefer sa spun sunt multumit ca am ales sa fie asa. Cum ar fi fost daca...? Nu ma mai intereseaza, avand in vedere ca raspunsul la aceasta intrebare nu a fost niciodata condintionat de mine. Azi am pornit pe drumul meu, un drum pe care o sa invat sa fiu eu. E lung acest drum si sper sa am timpul necesar sa-l parcurg in totalitate. Dar azi sunt sigur ca voi face tot ceea ce depinde de mine pentru a-l parcurge.

Vreau doar sa urez fiecaruia "DRUM BUN!, indiferent de drumul pe care l-a ales si cand drumul va fi mai greu de strabatut va impartasesc un cantec care imi da puterea necesara de-al parcurge. Va rog doar sa va amintit oriunde v-ar purta drumul vietii, ca familia si tara sunt mai presus decat orice.