Confidenţial

Nu am mai spus niciodată ceea ce scriu astăzi, dar a fost mereu felul meu de a vedea lucrurile. Nu mă consider perfect, nu există oameni perfecţi, dar îmi place să cred că sunt un idealist. Încerc mereu să privesc dincolo de aparenţe. Întotdeauna mi-a plăcut să interpretez lucrurile şi rareori le-am interpretat greşit. Mulţi cred că mă cunosc, cei care mă cunosc cred, uneori că sunt ciudat şi au dreptate. De ce sunt ciudat? Pentru că sunt diferit. Majoritatea au interese, eu am principii. Majoritatea are lucruri de demonstrat, eu nu. Majoritatea îşi exprimă sentimentele, eu nu. Majoritatea îi judecă pe alţii folosind diferite criterii, eu nu. Întotdeauna mi-a plăcut să înţeleg oamenii şi chiar dacă nu întotdeauna am reuşit, vă asigur că întotdeauna am încercat. Majoritatea lucrurilor pe care le spune majoritatea sunt minciuni. Şi oricât de des minte majoritatea, nu ştie să mintă mai bine decât mine. Şi chiar dacă ştiu să mint mai bine decât majoritatea, nu simt nevoia să o fac. Sunt confortabil cu felul în care îmi trăiesc viaţa. Ştiu să îmi accept greşelile, ştiu să îmi cer scuze, ştiu să mă recunosc înfrânt când e cazul şi ştiu să-i felicit pe cei care sunt mai buni decât mine. Nu am scopuri ascunse şi nu am nevoie de mijloace necinstite pentru a le atinge. Încă mai cred în prietenie, deşi am puţini prieteni şi un număr mare de cunoştinţe care susţin că am fi prieteni. Îmi place să ajut când pot, dar mulţi înţeleg asta greşit. Închid întotdeauna ochii la majoritatea lucrurilor pe care le face majoritatea şi iert majoritatea lucrurilor care mă rănesc. Nu aştept nimic în schimb decât să înţeleagă că dacă nu spun nimic în privinţa asta nu înseamnă că nu îmi ştiu ce vor. Nu am făcut pe plac cuiva din alt motiv decât acela că sunt egoist. Dar sunt un caz aparte de om egoist, mă simt bine atunci când îi fac pe alţii să fie fericiţi. Îmi cunosc bine defectele, dar ele sunt calităţile mele principale. Ştiu că îmi pasă prea mult, dar vă asigur că atunci când fac un lucru îl fac din toată inima. Îmi place să fac promisiuni, şi mai mult decât să promit îmi place să mă ţin de cuvânt, dar nu cereţi altceva decât ceea ce vă promit. Îmi pasă atât de mult încât, pot ajunge să nu-mi pese deloc, limita între acestea e foarte subţire. Şi chiar dacă ştiu ierta, nu înseamnă că o să uit. Nu îmi place să mă laud cu lucruri pe care nu le fac şi cu atât mai puţin îmi place să mă laud cu lucrurile pe care le-am făcut. Mulţi cred că mă înţeleg, dar nici eu nu mă înţeleg pe deplin. Nu ştiu ce vreau şi nu ştiu dacă o să ştiu vreodată ce vreodată ce vreau, dar ştiu sigur că vreau. Nu îmi place să împart oamenii în categorii în funcţie de criteriile pe baza cărora îi judecă alţii. Mă integrez în toate categoriile uneori şi altădată în niciuna. Urăsc să fiu minţit, dar urăsc mai tare să îmi dau seama că am fost minţit. Îmi plac oamenii care ştiu ce vor de la viaţa, chiar dacă nu sunt unul dintre ei încă, dar îmi displac cei care ar face orice doar pentru a obţine ceea ce şi-au propus. Urăsc nopţile în care nu dorm şi urăsc mai tare persoanele la care mă gândesc atunci când nu pot dormi. Mă simt incomod atunci când trebuie să îmi exprim verbal sentimentele şi de aceea prefer să scriu. Rareori spun ceea ce mă nemulţumeşte deşi se întâmplă des să fiu nemulţumit. Ciudat? Probabil că sunt, dar măcar sunt unic!