Cum ar fi fost dacă...?

Decizii...? Am scris despre ele. Dar încă îmi place să le analizez, chiar şi pe cele care nu mi-au aparţinut în totalite. În general lucrurile sunt simple când ştii ce vrei. Şi ar rămâne la fel de simple dacă nu ar trebui să decizi la fiecare pas. Oare să aştepţi? Oare să-l faci pe următorul? Cât de mult să aştepţi la următorul pas? Următorul pas să fie tot înainte? Dar dacă vrei să te întorci? De ce te-ai întoarce? O să fii mereu cu un pas înaintea celorlalţi? O să rămâi mereu cu un pas în urmă?... Şi astea sunt doar deciziile lipsite de importantă, nu cele care provoacă insomnii.   Dar spre marea mea dezamăgire, încă nu e timpul să te întrebi cum ar fi fost dacă. Vremea aceea o să vin abia atunci când eu găsesc răspunsul. Prezentul şi viitor apropiat arată că ai ales bine, dar pe termen scurt. Probabilitatea şi calculul probabilităţilor te avantajează. Sunt departe de ceea ce cred că pot, dar încă stau pe loc. Nici măcar nu îndrăznesc să privesc înspre acea zare... Dar ai anticipat bine, mai bine decât aș fi vrut eu sa o faci. Mi-e greu să admit că ai avut dreptate, dar ai avut sau cel puțin așa cred acum, chiar dacă as prefera să cred altfel. Și încă nu pot uita că ”visele nu rănesc pe nimeni”, dar e dureros să nu mai ai curajul să visezi. Optimist? Nu mai sunt de mult, nici măcar un visător nu mai pot fi. Realist? Nu am fost niciodată, oricât de mult am încercat, să zicem doar că nu a fost punctul meu forte. Sunt multe lucruri pe care aș fi vrut să ți le spun, dar am așteptat prea mult pentru asta și tu prea puțin. Nu te condamn, nu am făcut-o  niciodată, dar cu siguranță nici vina mea nu e, cel puțin nu în totalitate. Am pierdut multe lucruri în viața mea, dar am renunțat la unul singur. Și uneori mă întreb dacă am făcut bine, alteori nu. Dar știu că nu vreau să trăiesc toată viața mea încercând să-i fac pe alții să mă considere potrivit. Cum ar fi fost dacă...? E o întrebare la care nu o să găsim vreodată răspunsuri identice, dar la care simt uneori nevoia să mă gândesc. Sunt încă multe de zis și nopți suficiente în care să le scriu...