Decizii - prima parte

Vine o vreme in viata fiecaruia cand trebuie sa ia o decizie singur. Unele sunt usoare, altele doar par usoare. In schimb nu exista decizii in totalitate benefice sau in totalitate malefice, fiecare decizie are avantaje si dezavantaje. Unele decizii au mai multe avantaje, altele au mai multe dezavantaje. Dar chiar si cea mai benefica decizie pe care o luam are dezavantajele ei. De asemenea fiecare decizie e urmata de o perioada de incercari si regandiri, reanalizari.
A venit si pentru mine timpul sa aleg si recunosc, trebuia sa aleg cu mult timp in urma, dar am tot amanat sa aleg in speranta ca o sa pot evita acest lucru. Cu cat am amanat mai mult, cu atat mi-a fost mai greu sa aleg, dar a fost inevitabil. Din doua lucruri care ofereau beneficii abia intr-un viitor indeparatat si multe nemultumiri si dezamagiri in prezent, am ales un lucru a carui concretizare depinde in cea mai mare masura de mine si nu implica pe altii.
In prima faza, insomnia si nelinistea m-au cuprins. Ma gandeam ca nu am ales bine. Speram sa pot intoarce decizia, oricat de mult am analizat aceasta decizie, nu am fost suficient de pregatit pentru ea. Stiam ca o sa implice multa durere sufleteasca, dar nu mi-am imaginat vreodata ca o sa doara atat de tare. Orgoliul m-a impiedicat sa iau alta decizie si tot orgoliul ma impiedica sa ma razgandesc. Si ma gandeam cate principii mi-am incalcat doar pentru a-mi asigura o situatie de compromis, care sa nu implice o decizie, dar atunci cand faci compromisuri tu si altii nu le respecta, trebuie sa actionezi! Nu am accceptat si nu o sa accept niciodata sa fiu calcat in picioare. Sufletul meu nu a fost si nu o sa fie vreodata presul pe care altii isi sterg papucitii murdariti de noroi. Unii numesc asta orgoliu, altii incapatanare, eu prefer sa cred ca e felul meu de a vedea demnitatea. Si oricat ar dura insomnia, la un moment dat va veni si prima noapte de somn.
In cazul meu, as numi prima noaptea de somn partea a doua. O parte chiar mai neplacuta si mai dureroasa decat prima, pentru ca te scapa de insomnie dar aduce alte nelinisti si ganduri. Inevitabil prima noapte de somn aduce visele si prin ele subconstientul da nastere tuturor situatiilor pe care ti-a fost frica sa le iei in calcul in timpul in care nu ai dormit. Si te trezesti speriat si mai abatut decat inainte sa adormi. Apoi adormi din nou si se contureaza alte situatii, unele mai infricosatoare altele mai vesele si te trezesti de nenumarate ori si adormi din nou, pana cand se face dimineata. Si incepi din nou sa astepti, sa analizezi sa gandesti, doar ca acum pe langa situatiile pe care le aveai inainte de noaptea de somn, apar si cele pe care iti era frica sa le iei in calcul. "Daca.. ?" precede toate noile intrebari si incerci sa eviti situatile in care esti singur cu ideile tale, si iesi cu prietenii, toata lumea se simte bine, doar tu stai si nu iti dai seama de ce nu poti sa te concentrezi pe ceea ce se intampla in jurul tau, ci doar evadezi si te aflii in alte imprejurari pe care mintea ti le trimite.
din toate astea multe cate se intampla in jur, nu mai intelegi nimic si astepti si speri sa fie altfel si suferi, dar in ciuda a tot ceea ce se intampla esti la fel de sigur ca decizia pe care ai luat-o este cea mai potrivita si indiferent cate alte poteci laterale iti apar in cale, continui pe drumul pe care l-ai ales pentru ca "orgoliul si incapatanarea" te asigura ca esti in fata celei mai bune alegeri pe care ai facut-o vreodata. De ce ai renunta si te-ai intoarce tocmai acum, cand ai ajuns atat de departe? E ca la razboi, adevaratii conducatori nu fac pace fara a avea situatii favorabile, in care sa poata impuna conditii. O pace fara conditii niciodata nu este altfel decat umilitoare. Si atunci de ce ai accepta o pace care te pune intr-o situatie mai umilitoare decat aceea care te-a determinat sa iei decizia de a lupta? Orice lupta e dureroasa si greu de castigat, dar bucuria pe care ti-o aduce castigarea razboiului eclipseaza durerile cauzate de pierderea unor lupte, indiferent de dimensiunile lor si cu cat pierzi mai multe batalii, cu atat inveti sa te bucuri mai tare cand incepi sa castigi.
Inca nu am castigat nicio lupta din faza a doua a acestui razboi cu mine insumi, poate de aceea nu am ajuns inca in faza a treia. Important e sa nu cedez pozitia in care ma aflu si in timp o sa inaintez si cu razboiul si cu gandurile pe care le voi prezenta aici.