Da, știu! Nu e surprinzător că scriu astăzi despre femei. Surprinzător e că urăsc tot ceea ce reprezintă 8 martie și cu toate astea nu sunt misogin. Misogin e să apreciezi femeia odată pe an și tot restul anului să o faci să se simtă inutilă și folosită. Globalizarea nu a făcut altceva decât să ne bage pe gât zile în care să apreciem diferite categorii de oameni și pe care să le neglijăm tot restul anului. Cu toate că urăsc 8 martie, iubesc femeile. Și de altfel cum să nu le iubești? Când o lume fără ele ar fi doar o lume moartă... Ele sunt cea mai frumoasă creație a naturii. Sunt gingașe dar puternice în același timp, poate nu au forța fizică a unui bărbat, dar sunt infinit mai puternice din punct de vedere psihic. Deși sunt puțini cei care au curajul să recunoască, bărbații se simt intimidați de ele. Timp de secole, le-am interzis accesul în școli, dar singura persoană care a reușit până acum să câștige două premii Nobel, a fost o femeie. Nici un bărbat nu a reușit să egaleze măcar performanța asta. Nici drept de vot nu le-am dat, pentru că ne cunosc mai bine decât prietenii noștri și ar fi știut din prima clipă când mințim. Acum, să nu fim nevoiți să le recunoaștem în totalitate meritele, le oferim o zi pe an, în care să primească cadouri și flori, flori care niciodată nu pot fi mai frumoase decât ele. Ambiția cu care înfruntă viața, dragostea cu care își tratează copiii și devotamentul față de soț și familie, nu pot fi compensate într-o zi. Mulți nu realizează, încă, faptul că femeia e adevăratul stâlp al familiei, chiar dacă, uneori bărbatul aduce mai mulți bani în casă. Trăim intr-o societate care încă mai crede că e datoria femeii să gătească, să grijească de copii, să păstreze casa curată, puțin sunt cei care înțeleg, că toate astea, femeile le fac din dragoste și nu din obligație, le fac pentru ca noi să înțelegem că ele ne apreciază și suntem speciali pentru ele. Poate voi înțelegeți altceva prin ”sărbătoarea” asta, eu în schimb vreau, ca femeile din viața mea să se simtă apreciate și iubite în fiecare zi, nu doar o zi pe an, chiar dacă nu întotdeauna știu să arăt asta. Vă urez o viață cât mai plăcută, o viață în care să fiți apreciate în fiecare secundă, nu o zi pe an, de care unii dintre noi mai și uită...
A trecut atât de mult timp de când nu te-am visat, încât parcă e prima dată când te visez. M-am gândit rar la tine în ultimii ani, dar de fiecare am gândit la fel. Nu regret că am renuţat la tine, dar în acelaşi timp te vreau înapoi. De ce am renunţat la tine? Azi nu mai ştiu, oricât de mult încerc să-mi amintesc. De ce nu regret că am renunţat la tine? Poate pentru că încă mai cred că asta a fost cea mai bună opţiune pe care am avut-o atunci. Dar pentru cine a fost cea mai bună? De ce te vreau înapoi? Pentru că eşti picătura de culoare care lipseşte din marea incoloră în care mă afund sau poate, pentru că strălucirea din ochii tăi mai poate încă lumina drumul întunecat pe care parcă nu vreau să-l străbat singur. Nu vreau să spun că nu pot trăi fără tine, ar fi doar o altă minciună, una de care ne putem amândoi lipsi si nu mai fac de mult lucruri doar pentru simplu fapt că le pot face, scopul nu mai scuză mijloacele, cel puţin nu pentru mine. Încă mai caut feri...

Absolut senzational! Bravo!
ReplyDelete