Idei si revelatii

Mi-am propus sa nu mai beau alcool si n-am baut un timp, apoi mi-am propus sa nu mai scriu o vreme pe blog, si nu am scris, dar inca imi face placere sa scriu si de aceea, o vreme o sa scriu iar. Despre ce? Despre idei si revelatii, azi, maine poate despre altceva, poate nu respectand sensul lor din Dictionarul Explicativ al Limbii Române, ci mai degraba pastrand o limita normala intre DEX si felul meu de a le percepe.
Idei? Avem cu toti, unele mai puternic fundamentate, altele mai vagi, dar cert e ca le avem. Unele sunt mai persistente, altele trec in cateva secunde. Unele devin ganduri, altele chiar si fapte. Unele raman ascunse, poate pentru ca sunt prea ciudate, poate pentru ca sunt prea diferite de ideile altora, dar cele ascunse ne framanta parca mai intens. Si cautam solutii pentru ele, solutii care par uneori imposibile, mai ales cand trebuie sa respectam si o anumita limita de timp, care pare sa ne preseze din ce in ce mai intens pana o atingem. Si orice prelungire a acestei limite e parca inca o gura de aer proaspat de care ne bucuram parca prea devreme. Si ori de cate ori avem timp sa gandim, ne adancim mai tare pana cand doar umbra sperantei mai ramane la suprafata. Si aceea umbra de speranta mereu ne prinde din urma cu revelatia care ne lipsea. Orice idee are nevoie de o revelatie pentru a ne oferi o anumita liniste, a carei deplinitate o atingem abia atunci cand revelatia este urmata de o perioada in care trece din planul imaginar in cel material. Orice revelatie are la baza o idee si fiecare revelatie are nevoie nu doar de un bun teoretician, si cei mai bun teoreticieni sunt cei care gasesc o solutie practica pentru fiecare idee. Si unii dintre noi se intreaba cat de buni teoreticieni suntem, dar asta putem afla abia atunci cand am realizat ceva practic prin care sa putem masura randamentul, sau mai bine conversia utila (daca tot am avut azi partial la "Analiza si sinteza sistemelor chimice") a revelatiei in practica.