Trecut, prezent si viitor

Astazi am sa va vorbesc despre trecut si greseli, despre prezent si dureri si despre viitor si sperante. Toti am facut greseli de diferite proportii, voluntare si involuntare in diferite masuri. Fiecare isi cunoaste greselile chiar daca, in general, inceraca sa le uite sau sa le izoleze. Einstein spunea, cu mult timp in urma, ca toate sunt relative, si personal, ii impartasesc acesata parere. Relativitatea este intr-adevar o caracteristica universala, dar alaturi de ea se afla si alte caracteristici, dintre care as vrea sa reamintesc inevitabilitatea. Daca prima are o tenta de neutralitate si intareste antitieza dintre avantajele si dezavantajele diferitelor ipostaze in care ne aflam, a doua are o perspectiva care nu include in domeniul ei neutralitatea pe care o confera relativitatea, ci este completata de ea. Inevitabilitatea nu poate avea decat efecte subiective pentru ca este generata din cauze de aceeasi natura. Subiectivitatea inevitabilitatii ne priveaza de impartialitatea care ne-ar simplica, incomparabil de mult sarcina ingrata de a alege. Am facut multe greseli in viata mea de pana acum, dar il rog pe "cel fara de pacat, sa arunce prima piatra". Din multimea lor, una m-a framanat in mod deosebit azi. Daca in privinta celorlalte am reusit sa ma impac cu ideea si sa ma iert sigur, in privinta acesteia am tot amanat, in speranta ca o voi putea evita, dar inevitabil, inevitabilitatea si-a spus cuvantul si in privinta acesteia.
Greseala despre care vorbesc eu, e aceea de a fi ramas repetent in anul I de facultate. Intr-o discutie mai mult sau mai putin contradictorie, pe care am purtat-o aseara cu o persoana pe care nu mi-o imaginam atat de profunda si cu siguranta nu ma gandeam ca are o experienta de viata atat de vasta, am ajuns intr-un final la doua intrebari: "in ce an esti tu?" si "a cata oara?". Erau doua intrebari retorice, care m-au emotionat atat de tare inca nu-mi amintesc concret ce i-am raspuns acelei persoane sau daca am tacut, cum ar fi trebuit sa fac, dealtfel. In schimb stiu sigur ca sunt multi, printre ei numarandu-ma si eu, care asteapta un raspuns la o alta intrebare: "de ce repet anul I?" Si cautand raspunsuri la aceasta intrebare, gaseam mii de motive mincinoase prin care sa justific lenea si ignoranta care m-au adus in aceasta situatie. Stiu ca mi-ar fi mai usor sa ma mint singur si sa va mint si pe voi ca am avut cine stie ce motive inventate si intemeiate pentru a justifica aceasta greseala, dar nu am de gand sa legitimez doua dintre marile mele defecte doar pentru a compensa dezamagirile pe care le-am adus celor care au crezut in mine si in special celor care au facut sacrificii pentru ca eu sa am posibilitatea sa fac o facultate.
In prezent, sunt tot mai putini cei care au posibilitatea sa-si continue studiile, dupa terminarea liceului si eu in loc sa-i fac mandrii de mine pe cei care imi ofera sprijinul material si moral pentru asta, am preferat sa lenevesc. Ma doare, si mi-e rusine fata de ei, de asta nu am plecat capul fata de nimeni atunci cand am vorbit despre repetenta, pentru ca eu am datoria de a ma justifica doar in fata parintilor mei. Nu-s multe greselile pe care le regret, dar cu siguranta nu am vrut vreodata sa par un nerecunoscator si un profitor si cu atat mai putin fata de parintii mei. Chiar daca ei m-au iertat pentru aceasta greseala, eu inca nu pot sa ma iert. Abia dupa ce o sa pot sa le rasplatesc increderea si sprijinul de care ma bucur din partea lor o sa pot sa fac din nou pace cu constiinta mea, dar pana atunci mai am inca mult de munca.
Viitorul, nu doar prin latura sa imprevizibila, ci si prin multitudinea de sanse pe care ne-o ofera este imprevizibil. Imprvizibilitatea lui, tine de-o alta teorie care ii apartine aceluiasi geniu, pe care l-am invocat si anterior: ALbert Einstein. Faptul ca imi permit sa amintesc ideile lui nu vreau sa va lase impresia ca ma aseaman intr-un fel lui, pe o scara de la 0 la 1 milion eu sunt abia pe treapta 0 iar el e deja la 1 milion. Revenind insa, la imprevizibilitate, indraznesc doar sa sper ca o sa reusesc, candva, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat sa-i multumesc pe cei care au crezut in mine si sa le demonstrez celor care nu au crezut in mine ca,poate, au ales gresit atunci cand, au ales sa nu creada in mine. Azi aveau toate motivele sa faca asta, dar sper sa pot, candva, sa le arat ca atunci cand riscam, se intampla sa mai si castigam, nu doar sa pierdem. Am pierdut in trecut si in prezent, dar viitorul are drept de veto, in analiza pe care o voi face mai tarziu asupra vietii mele.
Stiu ca si voi ati facut greseli in trecut, poate mai mici decat ale mele, poate mai mari, dimiensiunile lor sunt subiective, dar orice greseala ati fi facut, nu e prea tarziu sa incercati macar sa nu o mai repetati. Eu, prin faptul ca am ramas repetent, am avut macar consoloarea, ca anul acesta, am mai cunoscut o grupa de oameni extraordinari, niste colegi, de la care am invatat multe si pe care-i apreciez pentru ca nu m-au judecat pentru greselile mele si mai ales pentru ca, ei nu le-au repetat. Chiar si atunci cand gresiti, cautati sa gasiti si o parte buna in greseli, pentru ca ea, oricat de mica ar fi, exista! Si acea parte buna va va ajuta sa ajungeti cat mai sus pe propria voastra scara a valorilor.