Nu există greşeli! Şi cu toate astea, NIMENI NU E PERFECT!

Pornesc de la următoarele premise:

1. Fiecare om acţionează atât timp cât trăieşte şi trăieşte atât timp cât acţionează. (o adaptare a principiului filosofic latin "Cogito, ergo sum!" ("Cuget, deci exist!"), principiu întâlnit şi la René Descartes, în opera "Meditații despre filosofia primă".) 
2. Lipsa de acţiune este în esenţa ei, tot o acţiune.
3. Fiecare acţiune are consecinţe.
4. O singură acţiune nu poate fi benefică tuturor persoanelor pe care le implică.
5. Greşeala este o acțiune care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere. (Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, ediţia 1998)

Dar ce este adevărul şi ce este drept şi normal? L-am citat şi în unele postări anterioare pe Einstein, care spunea că toate sunt relative. Şi o să spun doar că  adevărul, normalitatea şi dreptatea sunt şi ele relative, dar sunt în acelaşi timp şi subiective. Nu vreau să deviez prea mult de la subiect şi nu o să insist prea mult asupra acestor cuvinte. 

Viaţa cotidiană se bazează pe diferite analize de tip logic, unele profunde, alte superficiale, în funcţie de importanţa lor, de timpul pe care îl avem la dispoziţie, de starea de spirit şi de o gamă variată de alţi factori, pe care din diferite motive nu o să-i menţionez acum. Fiecare analiză este urmată de o decizie, care determină acţiunea pe care o luăm ulterior. Fiecare acţiune, chiar şi lipsa acţiunii are consecinţe, unele prevăzute în analiza pe care o facem înainte de a decide, altele nu. Oricât de amănunţită şi profundă ar fi analiza, niciodată nu poate prevedea toate consecinţele unei decizii, oricare ar fi acea decizie. Şi consecinţele acţiunilor noastre genereză sentimente. Sentimentele pot fi plăcute pentru unii, neplăcute pentru alţii, dar nu pot fi niciodată plăcute sau neplăcute pentru toţi.

Şi în urma acestei analize aş concluziona: 

1.  o acţiune proprie poate fi greşită, atunci când cauzează neplăceri ţie sau unor persoane pe care le iubeşti, dar acţiunea respectivă e greşită faţă de tine sau faţă de persoanele respective, nu faţă de toată lumea.
2. consecinţele acţiunilor "unui om perfect" ar cauza doar plăceri tuturor persoanelor asupra cărora se răsfrâng
3. cuvântul "greşeală" fără un ansamblu alcătuit din analiză. decizie, acţiune, consecinţe şi oameni  asupra cărora se răsfrang consecinţele, NU (poate) EXISTA. 

O să închei, dar nu înainte de a menţiona: 

•  o acţiune are întotdeauna o înlănţuire de consecinţe şi reacţiuni neizolabile între ele şi în majoritatea lor imprevizibile, unele instantanee, altele pe termen lung.
• aceeaşi acţiune poate genera consecinţe total diferite atunci când condiţiile de aplicare ale acesteia diferă, chiar dacă diferenţele par aproape insesizabile
• fiecare om este responsabil pentru toate consecinţele acţiunilor sale, chiar şi pentru cele pe care nu le-a prevăzut în analizele te tip logic care au precedat fiecare acţiune.
• deşi democraţia e un principiu la modă azi, acesta nu justifică, niciodată, în faţa minorităţii, (căreia i-a cauzat neplăceri) acţiunea în sine.