Întotdeauna mi-a plăcut să cred în oameni, şi am crezut atât de mult în ei, încât de multe ori am preferat să le acord lor o prioritate mai mare decât mie. Am învăţat asta de la persoana pe care, am iubit-o cel mai mult pe lumea asta şi pe care încă, poate, o iubesc. Îmi spuneam că fiecare om are o umbră de bunătate în el, că nimeni nu face o promisiune fără a avea nicio intenţie s-o onoreze şi dacă încerci să crezi în bunătatea lor, umbra aceea va răsări, ca şi o floare din pământ, dar nu toate seminţele ajung să înflorească, din contră, unele putrezesc, şi abia pe urmă putregaiul lor păstreză vii alte flori. M-am bucurat mereu când ii vedeam pe alţii fericiţi, şi încă mă bucur, dar parcă nu e suficient. Şi fiecare zi, peste care se aşează noaptea, ca o cortină la finalul piesei, accentuează nemulţumirele şi aşteptările. Presiunea creşte exponenţial, şi direct proporţional cu ea şi pulsul. Timpul, ce altădată părea ca s-a oprit şi despre care toţi ştim că e infint, dar puţini conştientizăm că nu şi pentru noi, nu îmi mai este de mult prieten. Uşile se închid treptat. Din gloata care altădată păşea în urma mea, nu se mai aude nici măcar ecoul celor care credeau în mine, mulţi m-au uitat deja, pe mulţi i-am uitat şi eu. Ploaia de promisiuni s-a uscat de mult în seceta de eşecuri. Fiecare lovitură doare mai tare decât predecesoare ei şi parcă vrea să mă avertizeze că o să cad. Şi cad odată, şi mă ridic, şi cad din nou. Parcă e mai uşor să rămân jos, de acolo nu mai am unde să cad. Şi totuşi, încă vreau să mă ridic! Pentru că viaţa merge înainte, şi cu şi fără voia noastră. Pentru vise spulberate şi lacrimi care au secat de mult, pentru dimineţi în care nu mai am nimic de pierdut, pentru toţi cei care n-au crezut vreodată în mine, încă mai strâng din dinţi şi mă mai ridic odată! Nu mai am nimic de demonstrat nimănui, poate doar mie, pentru că tu, oricum nu ai crezut niciodată. Ţi-ai atins apogeul chiar dacă asta a însemnat să mă calci in picioare, eu nu caut vre-un apogeu sau în vre-un fel să-ţi eclipsez succesul, vreau doar să mă ridic şi eu, şi să-mi continui rolul...
Comments
Post a Comment