Skip to main content

Sau...?

Așa-ncep toate, cu-n vis apăsător
Și îl privești ca un actor,
Ce-și vede întâia oară rolul,
Ca un pui nerăbdător,
Să-și ia odată zborul!

Apoi încerci să speri, să vrei, ba chiar să poți
Și ”Nimic nu-i imposibil!” Tu socoți...
Pornești grăbit și entuziast, ca un sportiv la maraton, te motivează banii.
Ești prea orbit ca să-nțelegi, că-ți pierzi degeaba anii...
Și ai și faimă, ai și bani, dar ce folos?
Acum ești singur, oricât ai fost de glorios!

Acum? E frig, e cald, e noapte, zi,
E alb, e negru, e și gri....
Greșeli? Nu le mai aminti!
Dar dintre atâtea sute, mii...
Spre care-ai vrea să mai revii?
Și după tot ce știi acum,
Ai mai alege același drum?

Comments

Popular posts from this blog

Despre... Un vis frumos, uitat de mult

     A trecut atât de mult timp de când nu te-am visat, încât parcă e prima dată când te visez. M-am gândit rar la tine în ultimii ani, dar de fiecare am gândit la fel. Nu regret că am renuţat la tine, dar în acelaşi timp te vreau înapoi. De ce am renunţat la tine? Azi nu mai ştiu, oricât de mult încerc să-mi amintesc. De ce nu regret că am renunţat la tine? Poate pentru că încă mai cred că asta a fost cea mai bună opţiune pe care am avut-o atunci. Dar pentru cine a fost cea mai bună? De ce te vreau înapoi? Pentru că eşti picătura de culoare care lipseşte din marea incoloră în care mă afund sau poate, pentru că strălucirea din ochii tăi mai poate încă lumina drumul întunecat pe care parcă nu vreau să-l străbat singur. Nu vreau să spun că nu pot trăi fără tine, ar fi doar o altă minciună, una de care ne putem amândoi lipsi si nu mai fac de mult lucruri doar pentru simplu fapt că le pot face, scopul nu mai scuză mijloacele, cel puţin nu pentru mine. Încă mai caut feri...