În bârlogul ursului

Pornesc de la următoarele premise: Fiecare om acţionează atât timp cât trăieşte şi trăieşte atât timp cât acţionează. (o adaptare a principiului filosofic latin " Cogito, ergo sum!" ("Cuget, deci exist!") , principiu întâlnit şi la René Descartes, în opera "Meditații despre filosofia primă ". )  Lipsa de acţiune este în esenţa ei, tot o acţiune. Fiecare acţiune are consecinţe. O singură acţiune nu poate fi benefică tuturor persoanelor pe care le implică. Greşeala este o acțiune care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere. ( Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, ediţia 1998) Dar ce este adevărul şi ce este drept şi normal? L-am citat şi în unele postări anterioare pe Einstein, care spunea că toate sunt relative. Şi o să spun doar că  adevărul, normalitatea şi dreptatea sunt şi ele relative, dar sunt în acelaşi timp şi subiect...

E o varsta la care deja multi stiu ce vor de la viata. Din diferite motive, inca nu imi dau seama ce vreau cu adevarat, dar sunt unele lucruri de care sunt sigur. Sunt sigur ca interesele mele personale nu ocupa primul loc in lista valorilor in care inca imi place sa cred, dar cu siguranta astazi ocupa un loc superior intereselor acelora pe care altadata ii consideram prieteni. Nu invinovatesc pe nimeni pentru asta. La 23 de ani trebuie sa stii sa-ti asumi responsabilitatea chiar si pentru lucrurile care nu  ti s-au intamplat din vina ta. Imi placea sa cred ca nimic din tot ceea ce se intampla nu ma poate surprinde, dar inevitabil, surprizele reprezinta partea cea mai placuta a vietii, in special pentru oamenii pe care e mai greu sa-i surprinzi, chiar daca viata e o lupta in care trebuie sa eviti surprizele. Si ca si oricare lupta, viata nu a fost, nu e si nu o sa fie niciodata cinstita, dar cu siguranta e o lupta solicitanta. Pe unii ne solicta mai tare in mod fizic, pentru altii ...

E una din multele nopți în care nu pot dormi... Sunt atât de multe în ultima vreme încât am început să cred că așa e normal. Poate vă întrebați de ce nu pot dormi? Probabil că dacă știam de ce nu pot, așa bine visam că scriu pe blog... Multă vreme am lăsat impresia că nu-mi pasă, dar sufletul meu a fost mereu ca o fereastră vara și fiecare a putut privi prin ea și mai ales a înțeles ce a vrut să înțeleagă. Întotdeauna mi-a plăcut să am încredere în oameni, mi-a plăcut să-i ajut si să-i înțeleg pe alții, chiar mai mult decât m-am ajutat și m-am înțeles pe mine. Într-adevăr nu mi-a păsat,  nu mi-a păsat de mine și de felul în care îmi trăiesc viața, dar niciodată nu i-am sfătuit pe alții să repete greșelile mele. Tot ceea ce am făcut până acum, am făcut cu drag și chiar și atunci când am greșit, am greșit din toată inima. Am făcut doar promisiuni pe care eram sigur că le pot onora, nu le-am onorat pe toate încă, dar cu siguranță o voi face cândva, nu știu să vă spun exact...

Trăim într-o lume bazată pe aparențe, în care este preferabil să nu intepretezi lucrurile, să folosești doar informațiile sigure, care oferă avantaje minime. Parcă totul a devenit atât de practic, încât nu mai contează principiile teoretice pe care funcționează. E normal să nu te intereseze principiile științifice pe care funcționează un telefon mobil sau calculatorul, atât timp cât le poți utiliza în așa fel încât să fii mulțumit de interacțiunea cu ele. Dar din dorința de a duce o viață cât mai practică, mulți dintre noi am început să interacționăm la fel și cu oamenii din jurul nostru. Spunea Einstein, cu mult timp în urmă, că totul e relativ... Și pe teoria asta a relativității se bazează toată tehnologia modernă de care suntem încojurați, dar simt că oamenii sunt chiar mai relativi decât teoria relativității în sinea ei. Principiul acțiunii și reacțiunii descrie suficient de concis fenomenele pentru a ne ajuta să le înțelegem. Pentru fiecare acțiune vom avea o reacțiun...

Da, știu! Nu e surprinzător că scriu astăzi despre femei. Surprinzător e că urăsc tot ceea ce reprezintă 8 martie și cu toate astea nu sunt misogin. Misogin e să apreciezi femeia odată pe an și tot restul anului să o faci să se simtă inutilă și folosită. Globalizarea nu a făcut altceva decât să ne bage pe gât zile în care să apreciem diferite categorii de oameni și pe care să le neglijăm tot restul anului. Cu toate că urăsc 8 martie, iubesc femeile. Și de altfel cum să nu le iubești? Când o lume fără ele ar fi doar o lume moartă... Ele sunt cea mai frumoasă creație a naturii. Sunt gingașe dar puternice în același timp, poate nu au forța fizică a unui bărbat, dar sunt infinit mai puternice din punct de vedere psihic. Deși sunt puțini cei care au curajul să recunoască, bărbații se simt intimidați de ele. Timp de secole, le-am interzis accesul în școli, dar singura persoană care a reușit până acum să câștige două premii Nobel, a fost o femeie. Nici un bărbat nu a reușit să eg...

În ultimul timp am încercat o aboradare cât mai pozitivă asupra situațiilor în care m-am aflat. Dar nu și azi. Nu cred că e cazul să menționez că mult timp am fost nepăsător, de altfel nici nu e prea complicat să nu-ți pese de nimeni și nimic. Din diferite motive, să zicem că am avut o revelație, m-am hotărât să schimb câteceva. Și când vrei o schimbare, nu trebuie să cauți prea mult ce să schimbi, că sunt suficiente lucruri care nu ne muțumesc și în privința cărora putem aduce îmbunătățiri. Întodeauna e loc de mai bine, nu? Îmi plac începuturile, nu e noutate, dar pe cât de bine încep unele lucruri, pe atât de prost continuă. Și până acum, dacă mergeau prost, renunțam la ele. De ce? Pentru că nu îmi păsa. Azi e una din acele zile în care am impresia că mai prost de atât nu prea are ce să meargă și nu e doar o impresie. De obicei aș fi renunțat ușor și aș fi găsit suficiente motive care să mă determine să-mi schimb din nou planurile, dar nu și azi. Azi sunt suficient de în...

Decizii...? Am scris despre ele. Dar încă îmi place să le analizez, chiar şi pe cele care nu mi-au aparţinut în totalite. În general lucrurile sunt simple când ştii ce vrei. Şi ar rămâne la fel de simple dacă nu ar trebui să decizi la fiecare pas. Oare să aştepţi? Oare să-l faci pe următorul? Cât de mult să aştepţi la următorul pas? Următorul pas să fie tot înainte? Dar dacă vrei să te întorci? De ce te-ai întoarce? O să fii mereu cu un pas înaintea celorlalţi? O să rămâi mereu cu un pas în urmă?... Şi astea sunt doar deciziile lipsite de importantă, nu cele care provoacă insomnii.   Dar spre marea mea dezamăgire, încă nu e timpul să te întrebi cum ar fi fost dacă. Vremea aceea o să vin abia atunci când eu găsesc răspunsul. Prezentul şi viitor apropiat arată că ai ales bine, dar pe termen scurt. Probabilitatea şi calculul probabilităţilor te avantajează. Sunt departe de ceea ce cred că pot, dar încă stau pe loc. Nici măcar nu îndrăznesc să privesc înspre acea zare... Da...